Crăciunul Alexandrei

Crăciunul e magic… E perioada în care aprindem flacăra bunăvoinței în inimile noastre și Îl lăsăm pe Dumnezeu să iubească prin noi… Iar magia Crăciunului e ACASĂ… Și pentru fiecare dintre noi, acasă e mirosul de prăjituri și cozonac, brăduțul plin de lumină, colindul sfânt, surâsul plin de bunătate al moșului cel blând…

Acasă e bucuria fără margini a copiilor nerăbdători să-și  deschidă cadourile, este mulțumirea celor dragi, zâmbetul lor, fericirea lor…

Se zice că de Crăciun toate drumurile duc acasă. Cu siguranță că nu toate… Drumul micuței Alexandra e pierdut în ceață, undeva mult prea departe…  ACASĂ e un cuvânt pe care Alexandra, cu glasul ei stins, nici nu mai îndrăznește să îl rostească….pentru că doare, iar ei i s-au uscat lacrimile… Nu mai visează la Moș Crăciun, nu așteaptă cadouri, ar fi fericită  să n-o doară nimic, să n-o vadă pe mama plângând…

Realitatea însă e crudă, viața ei depinde de cei din jur, de noi cei care avem șansa și norocul de a fi acasă de Crăciun… Noi cei care putem trăi imensa bucurie de a alege daruri pentru copiii noștri… Părinții Alexandrei nu mai vor să aleagă, pentru că știu foarte bine ce vor… Caută disperați donatori de A2 RH negativ să  o aibă  pe fetița lor dragă și de Crăciun… Să o poată vedea, să o țină la piept, să-i șoptească la ureche cât de mult înseamnă pentru ei…

Crăciunul este pentru acești nefericiți părinți un zâmbet al Alexandrei, un rezultat bun la analize, vestea că s-au adunat mai mulți bani și că șansele ei de supraviețuire cresc… Ei nu-și mai doresc cozonaci și brad împodobit… De fapt, pe holurile spitalului străjuiește un brăduț, dar Alexandra nici măcar nu l-a privit… Întoarce capul, și numai Dumnezeu știe ce e în suflețelul ei… Nu spune nimic, nu cere nimic… doar privește în gol… Și e Crăciun... Și parcă ne-am dori să ceară ceva, să-și plângă durerea, să strige că vrea acasă… Dar ea privește tristă în gol...

Viața ei, trista ei viață, nu e o poveste, e o suferință, o călătorie prin durere și resemnare… Și e Crăciun…

       Să ne umplem sufletul cu mulțumire, cu dragoste, cu bunătate!...

Ne trebuie atât de puțin să fim fericiți! Să ne gândim și la micuța noastră Alexandra, să îi dăruim cu toții câte o picătură de viață!... Are nevoie de fiecare dintre noi! Iar puținul de care tocmai aminteam este pentru ea enorm de mult… e însăși viața!

E Crăciun!... Să credem în magia lui!... Dumnezeu lucrează prin oameni, iar în ajun de Crăciun lucrează prin noi toți...

 

CRĂCIUNUL  POATE  FACE  MINUNI!...